Ana Maria Popescu, gest tranșant la revenirea în România. Ministrul Eduard Novak a rămas cu mâna întinsă

Ana Maria Popescu este o campioană desăvârșită!

Sportiva are un palmares impresionant, iar în acest an a venit de la Jocurile Olimpice cu o medalie de argint, foarte valoroasă pentru România. Se pare că sportiva este deranjată de declarațiile făcute de ministrul Eduard Novak, iar comportamentul ei a fost pe măsură.

Ana Maria Popescu l-a lăsat cu mâna întinsă pe Eduard Novak la revenirea în ţară
În momentul în care Ana Maria Popescu a revenit în România cu un premiu important de la Jocurile Olimpice, aceasta a fost întâmpinată de fani, oficiali și chiar de ministrul Eduard Novak. Zilele trecute, ministrul a transmis un mesaj prin care Ana Maria Popescu s-a simțit atacată pe nedrept, chiar ea spunând că medalia câștigată este mai mult decât așteptările celorlalți. Sportiva susține că însuși calificarea la Jocurile Olimpice este un premiu de neegalat. Ana Maria Popescu l-a „pedepsit” pe Eduard Novak, iar atunci când acesta a încercat să dea mâna cu ea, sportiva l-a lăsat cu ea în aer, acest gest spunând multe.

„Pot să fac o glumă total deplasată, acum. Sigur nu vine domnul Borcea de undeva, că sunt prea multe microfoane?. Mulţumim pentru frumoasa primire, mă bucur să vă văd pe toţi aici, este foarte important pentru noi, pentru sport în general, măcar la Jocurile Olimpice să ne întâlnim şi să ne vedem. Mă bucur că după 13 ani de zile am văzut mai puţine titluri cu , dar încă mai sunt. Mă bucur că o parte dintre voi aţi înţeles mesajul, că un loc la Jocurile Olimpice se câştigă, oricum ar fi el şi simplul fapt că te-ai calificat acolo este un loc câştigat. Mi-aş dori ca de acum înainte asta să vorbim despre sportivii români, indiferent că sunt la fotbal şi sunt cei din echipa a doua, indiferent că suntem la alt sport, să ştiţi că toţi colegii mei de acolo muncesc foarte mult. Am citit toate comentariile şi am citit toate declaraţiile din ultimele zile şi am rămas cu acelaş gust din 2016, de la Rio, înainte să luăm aurul şi nu e OK, oameni buni. Pentru că indiferent dacă ne întoarcem de acolo cu medalii sau fără, noi muncim, la fel şi antrenorii noştri. Am în spatele meu patru oameni. Atât am avut la jocuri.

Pe lângă ei – apropo de finanţare, domnule ministru – am avut ca sparring-partner-i sportivi de 43 de ani care s-au retras din activitate, pentru că nu mai am alţii. Îmi doresc tare mult să ajungeţi dumneavoastră la Tokyo şi să luaţi aurul ăla pe care nu am fost în stare să-l iau. Şi credeam că mă aşteptaţi cu cecul ăla de cinci milioane, dar nu e problemă, mai avem timp să mi-l daţi şi să facem o sală nouă pentru copiii aceia. Povestea acestei aventuri este incomensurabilă. Am trecut prin atâtea, a fost atât de greu, dar am demonstrat că se poate, deşi practic asta vreau să se înţeleagă, nu contează culoarea medaliei. Mi-am demonstrat mie, pentru că am spus de la început că vreau să ajung la Tokyo pentru mine, dintr-un egoism pur, mai pur ca ăsta nu cred că există. Nu am mai vrut să confirm, nu am vrut să am validarea nimănui, am vrut să merg acolo să văd dacă sunt în stare să fac ceva pentru mine şi am făcut. Şi dacă am reuşit, cu siguranţă fiecare copil care intră într-o sală de sport sau merge pe un teren de sport trebuie să înţeleagă că are o şansă, iar datoria naostră este să-i susţinem şi atunci când sunt jos, mai ales când sunt jos.