Bărbatul din imagine se numește Idris, iar povestea lui ne-a făcut chiar și pe noi să plângem. Toată lumea trebuie să o citească:
Nu am spus niciodată copiilor mei ce slujbă am. Nu am vrut ca ei să se simtă rușinați din cauza mea.
Când fiica mea cea mai mică m-a întrebat ce fac toată ziua, i-am spus fără să ezit că sunt muncitor.
Înainte să merg acasă în fiecare zi, mă duc mereu să fac baie în toaletele publice pentru ca ei să nu aibă niciun indiciu despre ce muncă fac eu. Am vrut să îmi trimit fetele la școală, să le educ.
Am vrut să le fac să stea în fața oamenilor drepte, cu demnitate. Nu am vrut să se uite nimeni la ele de sus, așa cum mi-a făcut toată lumea mie. Oamenii m-au umilit mereu.
Am investit fiecare bănuț din ce-am câștigat prin muncă cinstită în educația fiicelor mele.
Nu mi-am cumpărat niciodată haine noi, în schimb am folosit banii pentru a cumpăra cărți pentru ele. Respect, asta e tot ce am vrut ca ele să câștige pentru mine. Eu eram gunoier și om de serviciu.
În ziua dinainte ca fata mea să fie acceptată la facultate, nu am putut să fac rost de suficienți bani pentru a-i plăti taxele.
Nu am putut lucra în ziua aceea. Stăteam lângă gunoaie, încercând din greu să îmi ascund lacrimile. Toți colegii mă priveau dar nu a venit nimeni să vorbească cu mine.
Dădusem greș și îmi simțeam inima frântă. Nu știam cum o să mă uit în ochii fiicei mele atunci când mă va întreba de banii pentru taxe, când voi ajunge acasă.